William S. Burroughs a inventat un calculator electromecanic în anii 1880, care a fost folosit pentru a calcula și a tipări tabele de calcule financiare. Acesta a fost utilizat în special în domeniul bancar și financiar pentru a simplifica procesele de contabilitate și calcul.

Aceste calculatoare folosesc electromagneți pentru a genera și manipula semnalele electrice utilizate în procesul de calcul. Electromagneții pot fi folosiți pentru a acționa comutatoare, întrerupătoare și alte dispozitive mecanice care efectuează operațiile de calcul.

În ciuda prezenței componentelor electromagnetice, calculatoarele electromecanice păstrează încă o parte semnificativă a operațiilor într-o formă mecanică. Acest lucru include de obicei mecanisme de transmitere, roți dentate și alte dispozitive care controlează fluxul de date și execută operațiile aritmetice.

Înainte de dezvoltarea calculatoarelor cu circuite electronice, au existat și alte încercări de a construi calculatoare bazate pe relee electromagnetice. Acestea au folosit relee pentru a controla și dirija fluxul de date și operațiile de calcul.

Calculatoarele electromecanice au reprezentat o etapă importantă în evoluția calculatoarelor și au oferit o alternativă mecanică la calculul manual. Cu toate acestea, ele erau limitate în putere de calcul și viteza de operare comparativ cu calculatoarele electronice care au urmat, care au avut capacitatea de a efectua calcule mult mai rapid și mai eficient, utilizând circuite electronice și dispozitive de stocare digitală.